Inca de cand suntem mici, ni se spune ca putem ajunge in viata tot ceea ce ne dorim si ulterior, pe masura ce crestem constientizam libertatea pe care o avem la dispozitie cand vine vorba de "a alege". Nu mai exista nici o regula si aparent optiunile sunt infinite. Aproape ca ne sunt livrate la usa casei!
Dar este oare posibil sa fi devenit atat de rasfatati de aceasta abundenta de optiuni, incat am devenit incapabil sa luam o decizie?
Pentru ca stim ca momentul in care aratam interes si validam o anumita optiune, o alta dispare. Ceea ce a facut aproape imposibil alegerea unui singur lucru dintr-o anumita categorie de lucruri.
Si asta ma face sa ma intreb: este oare mai mult decat putem sa facem fata, sau, pur si simplu, le putem avea pe toate?
Alegerea implica sacrificiu, trebuie renuntat sau modificat ceva in demersul de a obtine ceea ce iti doresti. Sacrificiul, in marea majoritate a situatiilor, atrage dupa sine frustrarea si in timp se dezvolta un intreg mecanism al carui singura misiune devine...o noua alegere.
Pe de alta parte, ideea ca le poti avea pe toate, nu mascheaza de fapt o lipsa de decizie, de asumare unui tel si de aici, a unei responsabilitati?
In ultima vreme , m-am confruntat cu o altfel de alegere. Nu cea care implica a avea ceva, si reversul, de a renunta la ceva. Pana la urma si asta este tot o forma de alegere...de a nu mai avea acel ceva pe care pana nu demult, il aveai.
Si cred ca aceasta este poate cea mai grea dintre alegeri.
Personal, echivalam "a renunta" cu " a esua". Inseamna ca undeva de-a lungul procesului, oricare ar fi fost el, ceva calculasem gresit, de rezultatul prezent nu era cel asteptat. Dar am descoperit ca de multe ori, a renunta este apanajul intelepciunii. Marcheaza momentul de maturizare al fiecaruia dintre noi, fata de o situatie data, care a incetat de mult sa ne mai reprezinte sau sa ne mai satisfaca. Cu atat mai mult cu cat omul, prin natura sa, reactioneaza si suporta destul de greu schimbarile , acele actiuni care ii perturba linistitoare si confortabila rutina.
Desi realizez ca, pe masura ce aprofundez acest subiect, in loc sa gasesc un raspuns care cat de cat sa faca putina lumina, totul este mai obscur.
Cu siguranta raspunsul cautat constituie o "piatra folosofala" pentru mine, o alta cheie pierduta a unui mister existentialist.
