Cel mai probabil exista un numar suficient de mare de oameni care au informatii generale despre cel putin o forma de arta-pictura, fotografie, teatru, film...cum de altfel exista oameni care au facut din arta o pasiune-o forma de a evada, de a se descarca de probleme si framantari si de a se incarca cu energie.
De multe ori m-am intrebat care este acea nevoie launtrica care ne face sa asociem emotiile cu diferite melodii spre exemplu.Sau de ce panza alba prinde conturul colorat si apasat al trairilor celui care tine in mana pensula..?
Ce ne atrage asa de mult la dansul de tango...daca nu subtilul duel al orgoliilor, controlului si pasiunii ce ia nastere intre un barbat si o femeie...Nevoia de arta exista in fiecare dintre noi, deoarece reprezinta o intoarcere la proriile noastre origini, o regasire a prorpiului "eu"..atentie la detaliu...probabil un popas , un moment de respiro, pe care ni-l ingadium atunci cand fuga zilnica dupa "cate ceva" ne oboseste.
De ceva timp, experimentez o forma destul de simplificata si la indemana a desenului de observatie...si anume schita.Totul a inceput ca o joaca...un joc si o joaca...pentru ca mai tarziu sa-mi dau seama de puterea liniei, de intensitatea creionului...si cum parca singurul coordonator al mainii nu este mintea sau memoria, ci simtirea. Linia este firava, abia se observa atunci cand mintea este senina si nepreocupata...devenind intensa in timp ce prinde contur un anume sentiment...o analogie greu de explicat intre experinte, sentimente si uneori memorie fac ca tusa sa devina din ce in ce mai personalizata...si uite asa foaia preia toata tensiunea interioara asupra sa...asemenea unui terapeut...pentru ca in final tu sa te simti eliberat.
